aylin

Am organizat mai multe plimbări şi vizite în cartierul grădiniţei. Am urmărit cu atenţie blocurile în care locuiesc copiii, instituţiile întâlnite, parcurile.
1.Metoda Ciorchinele
După mai multe activităţi extracurriculare având obiectivele prezentate anterior, am încercat să refacem în desen cartierul nostru.
Am împărţit copiii în grupe de patru copii după modelul „numără de la 1 la 4”, le-am cerut să se gândească la instituţiile şi obiectivele întâlnite în plimbările noastre şi să deseneze fiecare câte un obiectiv pentru a forma cartierul.
Reguli:
-copiii din aceeaşi grupă se consultă unii cu alţii pentru a desena obiective diferite;
-copiii care cunosc literele pot să scrie sub desenul făcut numele sau iniţialele a ceea ce au desenat;
-copii din grupe diferite nu au voie să comunice unii cu alţii.
După expirarea timpului (15 minute), fiecare copil a prezentat pe rând desenul, a denumit ceea ce a reprezentat în desenul lui, desen pe care l-a aşezat într-un contur care reprezintă Cartierul.
Am privit cu toţii desenele şi am întrebat: „Ce obiectiv lipseşte?” sau „Ce am vizitat noi şi nu a desenat niciun copil?”. Copiii s-au uitat atenţi şi au observat că lipsesc câteva instituţii.
La întrebarea:”Cine vrea să deseneze ce lipseşte din cartier?”, au fost mai mulţi copii care s-au oferit şi le-am dat posibilitatea tuturor să completeze Cartierul.
2. Metoda Brainstorming
S-a făcut un exerciţiu de imaginaţie cerând copiilor să-şi amintească ce au văzut ei in cartier şi nu le-a plăcut. S-a împărţit grupa de copii în două grupuri: un grup de copii care a expus ce nu le-a plăcut în oraş şi poate polua oraşul, iar celălalt grup s-a referit la atitudinile oamenilor, ale copiilor în special. Am notat toate părerile:
Grupul 1:
-resturi menajere lăsate peste tot, chiar şi în locurile în care există coşuri de gunoi;
-desene şi picturi pe garduri şi pe pereţii clădirilor;
-spaţii verzi distruse;
-prea multă gălăgie în parcuri;
-miros neplăcut atunci când trece pe lângă o maşină, un autobuz;
-nu sunt mulţi copaci pentru a lăsa umbră.
Grupul 2:
-oamenii aruncă pachetul de ţigări şi resturile de la ţăgară pe unde trec;
-în parc, oamenii care beau suc sau apă, lasă sticlele pe jos;
-copiii calcă iarba, florile;
-copiii desfac dulciuri şi aruncă ambalajele pe jos.
Le dau posibilitatea celor două grupe să se completeze reciproc, apoi pun întrebarea:”Ce măsuri şi ce atitudini pot lua pentru a avea un oraş curat?”. Am notat următoarele idei:
-oamenii să nu mai lucreze pentru că nu este sănătos;
-să se planteze mai mulţi pomi;
-poliţia să-i pedepsească pe cei care fac mizerie;
Să se amenajeze containere mai multe şi mai mari;
-să organizăm mitinguri pentru a atrage atenţia asupra faptului că dorim sp creştem sănătoşi.
3. Harta conceptuală
Am desenat conturul oraşului în mijlocul unei coli de hârtie şi am împărţit grupa de copii în grupuri de câte patru copii. Două grupuri au primit cîte o coală în care trebuiau să deseneze ceea ce distruge/polueză oraşul nostru, iar cele două grupuri au primit câte o coală în care trebuiau să deseneze ce poate salva oraşul nostru. Timp de lucru: 20 de minute.
A urmat Turul galeriei. Copiii din primele două grupuri au afişat lucrările pe un panou pe care era scris „Aşa nu”, iar celelalte grupuri au afişat lucrările pe un panou pe care era scris „Aşa da”. Cele patru grupuri au observat şi analizat lucrările şi fiecare a putut completa ceea ce lipsea din conţinutul lucrărilor, chiar dacă n-au făcut parte din grupul respectiv
Am împărţit grupa de copii în două grupe de câte opt copii: fiecare copil din prima grupă a trebuit să deseneze elemente care poluează pământul, iar fiecare a doua grupă a trebuit să deseneze elemente care împiedică poluarea. Copiii s-au consultat pe grupuri să vadă dacă au realizat toate elementele temei, apoi a urmat Turul galeriei pentru observarea lucrărilor de către copii. După aşezarea lucrărilor în jurul clasei, copiii din prima grupă au „citit” elementele desenate, dând posibilitatea copiilor din cea de-a doua grupă să completeze cu alte elemente. La fel s-a procedat şi cu cel de-al doilea grup, iar copiii primului grup au putut face completări până când toate elementele care împiedică poluarea au fost amintite.
Din lucrările copiilor a rezultat faptul că aceştia aveau cunoştiinţe de bază referitoare şa căile de poluare şi protecţie, cunoşteau o parte dintre sursele de poluare din oraş, iar prin cooperre şi-au completat reciproc cunoştiinţele pe care le aveau.
Rezultate ale învăţării prin cooperare
Copiii au înţeles că fiecare dintre noi trebuie să aibă un oraş curat, să devină prieten ai naturii, să protejeze solul, înţelegându-l ca pe un susţinător al vieţii pe pământ. Majoritatea copiilor şi-au schimbat atitudinile şi comportamentul din diferite împrejurări:
-Marius - „Eu nu mai arunc niciodată hârtiile pe jos”.
-Carmen – „Când am fost în pădure cu mama şi tata am adunat resturile de mâncare şi hârtiile într-o pungă şi am aruncat-o în oraş într-un container”.
-Lucian – „M-am plimbat cu mama şi cu tata prin oraş şi în faţa mea un om şi-a aprins o ţigară şi a aruncat pachetul pe jos. Am strigat la el că trebuie să îl arunce în coş, dar a plecat mai departe. Deşi mama m-a certat, spunând să las în pace oamenii pe care nu-i cunosc, eu i-am povestit despre experienţele făcute la grădiniţă şi ce mult pot îmbolnăvi aceste gesturi pământul!”.
Învăţarea prin cooperare dezvoltă capacitatea copiilor de a lucra împreună, la toate categoriile de activităţi din grădiniţă, acoperind neajunsurile învăţării individualizate, acordând, în acelaşi timp, o importanţă considerabilă dimensiunii sociale, prin desfăşurarea proceselor interpersonale.